În 1966, cuprins de un puseu naţionalist, preşedintele francez, Charles de Gaulle, a cerut Statelor Unite să-şi retragă toţi soldaţii de pe teritoriul Franţei. De la Casa Albă, preşedintele Lyndon B. Johnson a răspuns devastator: “domnule de Gaulle, spuneţi-ne, trebuie să ne luăm din pământul dv. şi cei 60.000 de soldaţi americani morţi pentru salvarea Franţei în cele două războaie mondiale?”
Cu întrebarea aceasta, Lyndon B. Johnson a expus întreaga ipocrizie a europenilor când vine vorba de relaţia cu americanii. Europa este Lumea Veche, dar se poartă adesea cu America imatur, ca un copil răzgâiat, care nu că nu e-n stare, dar mai ales nu vrea să-şi asume vreo răspundere.
În vremuri de pace, europenii reproşează americanilor că-s intervenţionişti, că-s jandarmul mondial, că se bagă. Dar, când cerurile istoriei se înnegurează, americanii devin brusc vinovaţi pentru că, dimpotrivă, nu se bagă, pentru că-s izolaţionişti, pentru că nu ne ajută la nevoie.
Să recunoaştem: trebuie să fie destul de obositor să aperi o Europă într-atât de capricioasă.
De fapt, Europa este în primul rând responsabilitatea europenilor, nu a Americii. Şi e doar o chestiune de voinţă şi, până la urmă, de bun simţ ca să-ţi asumi un rol pe măsura importanţei tale globale.
Nu Statele Unite, nu China şi în nici un caz Rusia, ci Uniunea Europeană e cea mai mare putere economică mondială, luată în ansamblul ei.
Cu o populaţie de 500 de milioane de oameni şi cu un PIB de 13 mii de miliarde de euro, Uniunea Europeană ar trebui să fie un colos geopolitic cu care nimeni n-ar vrea să se pună rău. Dar, Uniunii îi lipseşte principala caracteristică pentru a fi într-adevăr un mare jucător geopolitic: o forţă militară comună, pe uscat, pe apă şi în aer. Europenii n-au considerat niciodată necesar să investească în aşa ceva, deşi guvernul american şi establishmentul politic de peste ocean insistă de zeci de ani, deja, ca Europa să-şi dezvolte capabilităţi militare comune. Cine o fi vinovat acum că, la vremuri de restrişte, europenii dau din colţ în colţ şi zgrepţăne din nou la uşa americanilor?
Mai mult, însăşi alianţa militară nord atlantică, NATO, este o construcţie în care americanii asigură, singuri, 75% din buget. Europenii sunt prea zgârciţi şi prea comozi ca să contribuie pe măsura nevoilor lor de securitate.
Încă un lucru: ţările membre ale NATO au obligaţia de a cheltui măcar 2% din PIB pentru apărare. 2%! Însă doar 4 ţări din NATO, în afara Americii, asigură acest nivel: Marea Britanie, Germania, Grecia şi Estonia. Ştiţi cât cheltuieşte România? 1,4%.
De fapt, care e vina preşedintelui Obama? Că e american, desigur, şi apoi ar mai fi vinovat şi că nu vine-n zbor aşa, ca Superman, să-l bată pe rusul cel rău în locul nostru, nu? Pentru că noi, europenii, suntem prea fandosiţi ca să ne asumăm şi momentele neplăcute din istorie, nu? Suntem prea sclifosiţi ca să dăm bani pe propriul nostru sistem de apărare!
Înainte de a-l condamna pe Obama că nu se bate pentru noi şi în locul nostru, reţineţi, urmatoare stire, transmisă ieri de agenţiile internaţionale: “Președintele rus, Vladimir Putin, l-a primit la reședința sa pe directorul general al companiei germane Siemens, Joe Kaeser… care l-a asigurat pe dl. Putin că Siemens doreşte să-şi continue afacerile în Rusia, în ciuda evoluţiilor internaţionale din ultima vreme… Siemens a obţinut anul trecut 2,2 miliarde de euro din afacerile sale în Rusia.”
Deci, cine e ipocritul acum, americanii sau tocmai europenii, care cer americanilor să-i oprească pe ruşii cei răi, în timp ce ei fac afaceri grase cu aceiaşi ruşi, deodată mult mai simpatici în această prezentare zornăitoare?
sursa: petreanu.ro
Loading ...
Comentarii recente