Archive for: februarie 12th, 2014

Exploziv: Bora Dan in direct la DIGI 24: Mircea Guta este urmarit penal de DNA

In aceasta seara, in direct pe postul Digi 24 Craiova a avut loc o emisune eveniment in istoria Municipiului Calafat, invitatul Bora Dan a maturat cu administratia locala.

Punctul culminant a fost in momentul prezentarii deciziei de incepere a urmaririi penale asupra lui Mircea Guta in cadrul dosarului numarul 48/2011, fiind un moment istoric, Mircea Guta este primul primar urmarit penal din istoria orasului Calafat.

Mai mult, desi a facut foarte multe abuzuri in functia de primar, foarte multe fonduri publice au fost si sunt deturnate, prejudiciul fiind undeva in jurul a 1 milion de euro, mai mult acest lucru este intarit si de raportul Curtii de Conturi care a semnalat o frauda de 5 miliarde in numai un an de zile, fiind insa mult mai multe acte de coruptie care vor fi relatate cat de curand in presa nationala.

Speram ca institutiile statului isi vor face treaba si Calafatul va trece peste cea mai neagra pata din istoria sa.

http://calafatul.ro/wp-content/uploads/2014/02/Untitled1.png

Eurodeputatul Victor Boştinaru: „Traian Băsescu este ultima persoană care are dreptul să vorbească despre autostrăzi”

Eurodeputatul PSD Victor Boştinaru răspunde afirmaţiilor preşedintelui Traian Băsescu, conform cărora Dacia va pierde linia de asamblare de la Piteşti:

            „În calitate de eurodeputat susţinut de judeţul Argeş am luat act cu stupefacţie de declaraţia şocantă pe care preşedintele nelegitim al României, Traian Băsescu a făcut-o în cursul zilei de ieri, când a vorbit despre posibilitatea plecării constructorului francez Renault de la Mioveni. În orice ţară normală, niciun şef de stat nu ar îndrăzni să facă astfel de declaraţii, pe cât de neadevărate, pe atât de periculoase pentru economia ţării pe care o reprezintă.”

Eurodeputatul Victor Boştinaru mai subliniază că, din perspectiva vechiului cod penal, Traian Băsescu ar fi putut fi chiar să fie acuzat de subminarea economiei:

„Traian Băsescu este obsedat de interesele personale şi de familie şi de încercarea de a forţa realegerea fiicei pentru încă un mandat în Parlamentul European. Traian Băsescu nu ezită să atace orice subiect indiferent de costurile politice sau economice pe care le-ar antrena.

            Îi reamintesc însă, că în calitatea sa de fost ministru al transporturilor în atâtea guverne este ultima persoană care are dreptul să vorbească de autostrăzi. El este cel care declara că România nu are nevoie de autostrăzi pentru ca astăzi să susţină contrariul şi nu a lăsat în urma sa niciun proiect  de asemenea natură, inclusiv pe coridul IV.

            În numele miilor de salariaţi care lucrează direct la uzinele Dacia-Renault dar şi a zecilor de mii de salariaţi din industria conexă, furnizori de componente şi servicii, îi cer preşedintelui Băsescu să înceteze aceste atacuri iresponsabile şi reprobabile” a conchis eurodeputatul Victor Boştinaru.

Mădălina Neaţă din Calafat, are nevoie de ajutor !

Cristian Mihail Neaţă (37 de ani) vrea să-i facă soţiei sale, Mădălina (37 de ani) cel mai frumos cadou de Mărţişor – viaţa. Tânăra are leucemie şi singura şansă să trăiască fericită până la adânci bătrâneţi, alături de familia ei, este un transplant de măduvă, care costă 100.000 de euro. Cristian ne-a trimis o scrisoare în care ne prezintă frumoasa lor poveste de dragoste. Impresionaţi, am decis să publicăm mesajul bărbatului care imploră ajutorul semenilor pentru a-şi salva fiinţa iubită de la moarte.

Sunt Cristi si vreau sa-i dau sotiei mele un martisor. Ce ma impiedica? Nu e unul

oarecare…martisorul Madalinei costa 100 000 de euro. E facut cu multa dragoste, pentru viata. Pentru ca Madalina are leucemie si trebuie sa faca transplant de maduva. E singura ei sansa – insa eu stiu, simt, sper ca noi vom strange banii.
Lucrurile grave se spun simplu, asa ca o sa va rog, pur si simplu, sa ma ajutati sa-mi salvez sotia, sa-mi pastrez familia, sa-mi fac fetita sa zambeasca.

Iata, pe scurt, povestea noastra.

Undeva intr-un orasel de provincie din Oltenia (n.r.Calafat), in ajunul Craciunului din1976, se nastea un baietel pe cat de firav, pe atat de ambitios si dornic de viata. La numai cinci zile distanta, pe 29 decembrie 1976 (s-a grabit sa ma prinda in maternitate, aceeasi maternitate:)), lua nastere si o fetita, pe numele ei Mihaela Madalina Becheru.
Vremea a trecut si am ajuns la scoala, eu eram mai retras, nu-mi placea colectivitatea, ea era plina de viata si tot timpul inconjurata de copii. Erau alte vremuri, in care nu aveai prea multe lucruri de facut, si prin urmare a fost usor sa facem o pasiune din a invata. Scoala fiind principala ocupatie, s-a nascut o concurenta pozitiva de la distanta… Castigatoare: bineinteles, ea. Uitasem sa va spun: in Calafat sunt doua scoli – ea era eleva la Scoala nr. 1, eu eram elev la Scoala nr. 2:)
Incet-incet, cei opt ani de scoala generala au trecut si lucrurile nu s-au schimbat. A venit admiterea la liceu, unde, surpriza, am ajuns in aceeasi clasa: ea statea in prima banca (desi nu era tocilara), eu in ultima (primul semn ca scoala nu mai era hobby-ul meu). In perioada liceului am fost foarte buni amici, iar undeva la sfarsitul clasei a XII-a am devenit mai mult decat foarte buni amici, deja se nascuse o mica idila… Mergeam impreuna la pescuit, la biliard, invatam impreuna. Nu a durat mult si m-am indragostit lulea de Mada.

A urmat admiterea la facultate: ea a intrat la Facultatea de Medicina, eu la Stiinte Economice, in Craiova. Eram doi tineri indragostiti de nedespartit. Am ajuns curand in Bucuresti, am facut din locul de munca o pasiune, amandoi. Nu avem prea multi prieteni, viata noastra inseamna familie si munca. Mada este medic la Victor Babes, eu lucrez pentru o companie de software…
Ce conteaza insa e ca o iubesc! …Si ea ma iubeste!

Pe 21 august 2009 s-a nascut fiica noastra, Mara Ioana. Atat Mada, cat si eu o iubim nespus. Este o fetita foarte dragalasa, oricine e parinte – si cine nu e! – stie ce putem simti pentru ea.
Mada este o fire optimista si niciodata nu se da batuta, lupta pana la capat. Eu in principu sunt un pesimist, dar un pesimist ambitios:) Eram o familie fericita. Si deodata… Ne pregateam sa plecam in concediu, eu eram tare obosit, iar Mada a insistat sa plecam 5 zile undeva, oriunde. Am tot amanat momentul concediului, eram prins cu diverse. Mara a racit, am urmat eu, dupa care a racit si Mada… Marei i-a trecut, eu m-am vaitat putin, dar mi-a trecut si mie… Trecuse o saptamana si jumatate, iar Madalina era tot racita.
Era intr-o joi, la sfarsit de noiembrie (pare atat de demult). Eu plecasem dimineata la Brasov, in delegatie. Mada avusese cu o seara inainte frisoane, iar cand s-a dus la serviciu, de dimineata, si-a luat o proba de sange. Si de acum totul a scapat de sub control: avea pe lama 600 de leucocite. M-a sunat sa-mi spuna… In prima faza n-am inteles ce mi-a zis, apoi mi-a detaliat… Nu-mi venea sa cred, nu realizam ce se intampla, nu puteam accepta ceea ce-mi spunea. A fost internata la Municipal.

Am citit pe Internet toata noaptea, iar a doua zi m-am intors la Bucuresti. Ea era in spital, iar eu eram… pierdut. Am tot sperat in diverse scenarii, dupa cateva zile s-a transferat la Fundeni, unde diagnosticul a fost unul crunt: leucemie acuta mieloblastica M0- M1.
Eu am aflat primul diagnosticul de la doctori, insa Mada il stia de mult. Doctorii i-au spus ca imediat trebuie sa inceapa tratamentul. A urmat o cura foarte dura de chimioterapie combinata cu multe antibiotice si zile grele pentru ea, de nopti pierdute si sentimente contradictorii – pentru mine.

Dupa prima cura, in sfarsit o veste buna, dupa mult timp: boala este in remisie. Acum suntem la a doua cura, insa pare a fi mai complicat decat la prima: perioada de aplazie este una si mai dura. Vor urma doua alte cure de consolidare, dupa care transplantul de maduva este obligatoriu.
Mada are incredere si este o luptatoare! Pentru Mara, e capabila sa indure oricat!
Noi luptam pentru familia noastra, dar avem nevoie si de ajutorul vostru. Nu am vrea ca aceasta poveste sa va intristeze, ci doar sa transmitem un mesaj de iubire. Si un strigat de ajutor.

Povestea lui Cristi si a Madalinei nu e despre perfuzii, transfuzii, transplant medular.
Nu trebuie sa fie despre bani, asigurari, dosare, cereri, refuzuri. E despre noi, despre voi, e despre viata.

Si e un strigat de ajutor. Hai sa-i raspundem!

Socant: Scandal la Şcoala Gimnazială „Gheorghe Brăescu“ din Calafat.

Lipsa de profesionalitate, presiuni indecente, abuz de putere, denigrarea imaginii scolii Gheorghe Braescu, inregistrari socante si in concluzie denigrare a invatamantului local.


Scandal la Şcoala Gimnazială „Gheorghe Brăescu“ din Calafat. O învăţătoare detaşată în şedinţa publică din august 2013 pe un post vacant pe toată durata acestui an şcolar nu are acces la catedra respectivă pentru că directorul unităţii de învăţământ a plasat încă de la începutul anului şcolar altă persoană în locul ei. Pentru a-şi face dreptate, învăţătoarea a sesizat Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj şi Ministerul Educaţiei Naţionale, dar nu s-a luat nici o decizie în această privinţă. În prezent, cadrul didactic figurează pe site-ul Ministerului Educaţiei ca fiind detaşat la cerere, dar în practică nu mai are acces nici în şcoală.

Ina Elena Pătru are nouă ani vechime în sistemul de învăţământ preuniversitar. Este titulară la o unitate de învăţământ din Bucureşti, dar în vara anului trecut s-a detaşat la cerere la Şcoala „Gheorghe Brăescu“ din Calafat, localitate în care are şi domiciliul. Postul ales în şedinţa publică organizată la Inspectoratul Şcolar apare ca vacant pe toată durata anului şcolar şi învăţătoarea este trecută pe aplicaţia Ministerului Educaţiei ca fiind detaşată pe catedra respectivă. Numai că, în loc să o lase să intre la clasa la care trebuie să predea, managerul unităţii, Maria Bălan, i-a spus să nu mai vină la şcoală până nu o cheamă personal. „În şedinţa publică din 27 august 2013, am ocupat un post vacant la Şoala «Gheorghe Brăescu» din Calafat. Am înştiinţat unitatea prin doamna directoare. La 1 septembrie, m-am prezentat să-mi primesc clasa, dar doamna directoare mi-a spus să stau acasă că mă va chema dumneai, fără a spune vreun motiv. Am mers zilnic la şcoală, cerând acelaşi lucru, clasa, pentru că avem nişte proceduri specifice, cum ar fi amenajarea sălii ca să primesc elevii. Dar nu mi s-a dat clasa. Pe 16 septembrie, la festivitatea de deschidere a anului şcolar, doamna directoare mi-a spus că nu mă poate primi pentru că nu a ajuns decizia de la Inspectoratul Şcolar Dolj. În aceeaşi zi, am fost la ISJ şi mi-au dat o adeverinţă cu care m-am prezentat la şcoală. Dar răspunsul a fost acelaşi, că nu îmi poate da clasa, ci să stau acasă că mă va suna dânsa. Am anunţat şi Departamentul de Resurse Umane de la ISJ Dolj, de unde mi s-a spus să stau acasă că voi fi plătită şi se va găsi o soluţie“, a explicat învăţătoarea.

O soluţie după ce a discutat cu oficialii ISJ Dolj?

Zilnic, cadrul didactic repartizat la Şcoala „Gheorghe Brăescu“ din Calafat, prin şedinţă publică, a contactat telefonic directoarea, care îi spunea să nu intre la clasă. Două dintre convorbiri au fost puse şi la dispoziţia Gazetei de Sud. În ele managerul unităţii de învăţământ, Maria Bălan, îi spune învăţătoarei că merge la Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj să găsească altă soluţie. „Nu intraţi la clasă până nu vorbesc cu domnul general, care m-a chemat“, spunea directoarea într-o convorbire din luna septembrie. În cele din urmă, pe 18 septembrie, directoarea Maria Bălan o sună pe învăţătoare şi îi dă soluţia. „Am fost la domnul Vasile (directorul Casei Corpului Didactic Dolj – n.r.) şi la doamna Luminiţa (inspector şcolar general adjunct – n.r.) şi după aceea şi la domnul general, şi s-a hotărât să mergeţi să predaţi la Şcoala din Ciuperceni, pentru că postul este la Şcoala «Gheorghe Brăescu», dar nu se spune unde. Eu i-am spus că mâine o să fiţi din nou la inspectorat, dar nu-i interesează. Eu zic aşa, acceptaţi asta! Şi mai poate fi o soluţie pe care nu v-aş spune-o, că o să spuneţi că vă întind o cursă, aşa cum aţi mai zis“, spune directoarea. Învăţătoarea Ina Pătru cere însă lămuriri, spunându-i directoarei: „Dacă vreţi, vorbim..“ şi discuţia continuă.
„Am vorbit şi cu domnul Vasile, să facem încă un post că sunt foarte aglomerate clasele de la grădiniţe, la educatori, la program prelungit, şi să-l creăm anul ăsta. Deci asta ar fi varianta: Ciupercenii şi după aceea la educatori. Sunteţi în aceeaşi unitate, dacă doriţi aşa bine, dacă nu… Eu sunt foarte sinceră când vă spun aceste lucruri, că este în beneficiul tuturor. Şi dumneavoastră v-aţi săturat. Suntem la capătul puterilor şi noi, şi toată lumea. Gândiţi-vă serios că eu am vorbit şi cu Vasile de lucrul acesta şi a zis: «Domn’e, nu putem acum că trebuie nu ştiu ce spaţiu, nu ştiu ce aprobări. Lucrul ăsta durează. Dar va fi garantat. Trebuie pusă problema şi delicat, pentru că alea de la grădiniţă iar nu o să accepte». Şi domnul Vasile a zis că trebuie făcută cu cap, dacă o faci“, spune directoarea.
În urma discuţiei telefonice din 18 septembrie, în ziua următoare, învăţătoarea Ina Pătru este trimisă să predea la Şcoala din Ciupercenii Vechi, structură a Şcolii „Gheorghe Brăescu“, pe un post rezervat, fără însă o decizie dată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj.
Pe 6 ianuarie 2014, învăţătoarea Ina Pătru a primit un nou telefon, prin care a fost anunţată de directoarea Maria Bălan că nu mai poate fi primită la şcoală pentru că pe postul pe care a trimis-o la Ciupercenii Vechi a apărut titularul, Elena Liţu. Ba mai mult decât atât, managerul nu a luat în calcul că învăţătoarea Ina Pătru este, de fapt, repartizată pe un post vacant pe o perioadă de un an, pe care a rămas cu acte, şi i-a şi emis o decizie de încetare a detaşării, pe care a trimis-o şi la unitatea de învăţământ de la Bucureşti.

preluare GDS.ro mai multe detalii pe http://www.gds.ro/Invatamant/2014-02-12/O+invatatoare+cu+concurs%2C+tinuta+langa+gardul+scolii+de+director